Autor:	Dragos Niculescu ( dragos1410 ) - [ POEZIE ]
Titlu:	𝗖𝗮̆𝗱𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗶̂𝗻 𝗽𝗼

E între noi un braţ de lemne, Ce arde ca sã îl vedem, Cu tot ce poate sã însemne Cãderea noastrã în poem. Şi-apoi mai e şi o ninsoare, Dar focul arde chiar şi-aşa, Chemîndu-ne pe fiecare, Sã ne-ntîlnim sub fulgi de nea. Voi fi acolo mai devreme, Indiferent cînd ai sã vii, Cu foc şi fulgi vom sta-n poeme, Chiar dacã ai sã întîrzii. Oraşul, tot, va fi departe, N-om mai avea nicicînd vecini, Doar o colibã, noi şi-o carte, Şi-omãtul alb cãzînd pe vini... Ascunşi în liniştea secretã, Vom rîndui la propriul vers, ÈŠntr-o iubire mai concretã Decît un simplu fapt divers. Dar iatã focul cã-i pe cale Sã se sfîrşeascã fãrã noi… Iubito, braţele-mi sînt goale Şi strofa-i plinã de nevoi. Şi n-am nici rimã fãrã tine ‒ Pãcat, cãci ninge-atît de gros… O sanie fantomatic vine Şi piere fãrã de folos… Tu, amintirea mea ciudatã, Pînã apari, încep sã scriu O poezie-adevãratã, Despre noi doi şi un pustiu. Nu-i încheiere-n poezie, Aştern ce pot pe fulgi şi-apoi ÈŠn vers cãdea-vom pe vecie, Cînd va sã fim iar amîndoi.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]