Apele mÇŽrii şi gîndul meu liber, zburînd peste valurile
apusului roşiatic înspre Antile, pierzîndu-se apoi în
marele ocean şi, de acolo, cÇŽlÇŽtorind cine ştie unde,
cine ştie cînd…
Aşa aş sta pînÇŽ la bÇŽtrîneţea din urmÇŽ, aici, în taverna
portului de la capÇŽtul lumii, la masa de lemn murdar,
dormind şi visînd lîngÇŽ paharul de Tequini, la umbra
stufului şi copacilor cu frunze mari, nepÇŽmîntene…
Antón Lizardo, cîţi venetici or fi tÇŽiat şi cîţi or fi împuşcat
fiii rebeli ai acestor pÇŽmînturi pentru mirosul ÇŽsta
de scoici calde şi alge putrede al patriei tale?!
Aici, în acest cap de ţÇŽrm din Alvarado, la sud de Veracruz,
la un strigÇŽt de Boca del Rio, aici e locul unde îţi poţi pierde
singurÇŽtatea omeneascÇŽ şi te poţi contopi cu singurÇŽtatea
spaţiului, a apei şi a pÇŽmîntului, a nisipului şi a cerului.
Viaţa începe aici a doua oarÇŽ şi ultima; larma oraşului e departe,
abia acum începe, dar e departe, nu rÇŽzbate pînÇŽ la plajǎ…
La mijlocul vieţii, aici, pe acest cap de ţÇŽrm, la sud de Veracruz,
la un strigÇŽt de Boca del Rio, departe de Europa care m-a crescut,
la mijlocul vieţii voi mai fuma cîteva ţigÇŽri şi-apoi mÇŽ voi tocmi
cu bÇŽtrînii pescari pentru un vas mai trainic cu care sÇŽ mÇŽ rup
pentru totdeauna de pÇŽmînt. JumÇŽtatea vieţii ce-a mai rÇŽmas
va fi a apei, a mÇŽrii necuprinse şi a cÇŽlÇŽtoriilor pline de aventuri.
Mi-a spus Gonzalo, cîrciumarul care nu poate sÇŽ plece cu mine,
cÇŽ noaptea trecutÇŽ s-a împuşcat o femeie în oraş fiindcÇŽ bÇŽrbatul ei
trÇŽia în intenţii serioase cu a cincea prostituatÇŽ a vieţii, una dintre
frumuseţile publice ale tîrgului, un bun comun care începea
în curînd sÇŽ se ofileascÇŽ.
O, Antón Lizardo, ţÇŽrmul meu iubit, cît de departe voi fi
de toate acestea şi cum o sÇŽ-mi amintesc cÇŽ tu mi-ai fost
frate şi alean la necaz, cÇŽ ţie îţi datorez viaţa mea, care
va urca de-acum pe talazurile zilelor şi anilor!...
SÇŽ mai beau un pahar şi apoi mÇŽ voi pierde în înserare
cÇŽtre colibele pescarilor ce nu vor şti niciodatÇŽ cÇŽ plec
fÇŽrÇŽ gîndul întoarcerii, fÇŽrÇŽ durerea nici unei amintiri
ce nu poate fi vindecatÇŽ.
(Din volumul “Duminica poemului mutâ€
Autor: Dragoş Niculescu)
