O , Doamne , ce soare mã-aşteaptã pe-afarã !
Şi ce mai cãldurã mã-ntâmpinã iar !
În luna lui Marte ai zice cã-i varã
Şi nu moft de Babã de prin calendar !
Pe cer nu se vede vreun nour de ploaie !
Asfaltu-i uscat ca-ntr-un timp secetos !
Nu-s urme de praf , de hârtii ori gunoaie
De vreau sã mã plimb dimineaţa pe jos ,
Iar parcul cel blând dintr-odatã mã-aşteaptã
Sã intru în el cu trãiri de copil ,
Vãzând pomii puşi într-o linie dreaptã ,
De strajã-n cãrarea cu-accesul facil !
E varã în Marte ! De-acum nu-mi mai pasã
De vântul pornit sã hãlãduie iar !
Se vãd zburãtoare plecate de-acasã
Şi gâze roind într-un stil infernal ,
Fãcându-mã azi sã mã-opresc dintr-odatã
Pe margini albastre de-adânc heleşteu ,
Lãsând întristarea cu tentã ingratã ,
Pe-alee , departe de sufletul meu !
