Un nor , doi nori , trei nori … Sunt o mulţime !
Se-ntind pe Cer , ca roua de pe flori
Şi stau senini , privind o-ntunecime
Ce pleacã-n dimineţi de-adânci rãcori !
Deschid un geam ! E chiar plãcut afarã !
Miroase-a tei şi totu-i minunat !
Aş vrea sã-mi scot fãptura cea hoinarã
Pe strãzi pustii la aer mai curat
Şi sã colind , aşa , numai vreo orã ,
Uitându-mã la toate-n jurul meu !
Sã simt natura prinsã ca-ntr-o horã
Cu visul ce mã-ncearcã mai mereu !
Un nor , doi nori , trei nori … E-o armonie
Pe care n-am crezut sã-o pot vedea !
Mã uit în sus , la marea simfonie
De mici clãbuci dispuşi pe bolta grea ,
Fãcându-mã sã mã aşez oleacã
Pe-o bancã-n parc , acum , în zori de zi ,
Cu ochii-nchişi şi gândul care pleacã
Furat şi el de Ceruri albãstrii !
