Un dor senin de-acasã mã bântuie-n neştire
Oricând sunt , ca oricare , plecat prin mãri şi ţãri !
Mã-apasã des şi aspru , o cruntã rãscolire
Cã pot ajunge-aiurea , nebun prin depãrtãri
Şi nu mã pot întoarce , aşa , cum mi-este vrerea
În clipa-n care viaţa mã-ndeamnã la alean ,
Convins cã timpul sorţii mi-ar dãrui plãcerea
De-a reveni acasã , probabil peste-un an !
Spre-acasã-mi este dorul , când spaţiul mã desparte
De locul de iubire din care am plecat !
Acasã mi-s destinul şi liniştea aparte
Pe care nu le aflu când sunt îndepãrtat ,
Dar le gãsesc cu milã , cu dragoste şi soare ,
În clipa-n care , iatã , mã-ntorc seducãtor ,
Cu inima bãtându-mi , spre locul de visare
Din care nu plecat-am decât cu plâns şi dor !
