M-ai întrupat , o , Doamne , din fire de nisip !
Suflat-ai peste mine sã-mi dai un strop de Viaţã ,
Fãcându-mi cu-a Ta Mânã un Suflet şi un Chip ,
O Formã Credincioasã , zâmbindu-mi cu-a Ta Faţã ,
Şi , dãruindu-mi veşnic un Har Mântuitor ,
M-ai slobozit prin lume ca fulgul de zãpadã !
M-ai nins cum se mai ninge-n cãminul primitor
Al unor oameni vrednici nicicând porniţi pe sfadã ,
Lãsându-mã-n Candoare şi Dor sã-mi înfirip ,
Vegheat cu Bunãtate , poeme visãtoare
Cu-o altã legãnare de fire de nisip
Prin care eu , o , Doamne , sã-Å¢i fac o Închinare !
Închinare Å¢ie Doamne pentru tot şi pentru toate !
Amin !
