Lui Dumnezeu , sãrmanul , se ştie cã nu-i place
Sã-aleagã-n Rai vreun Suflet dupã a sa culoare !
Cã-i alb , cã-i galben , negru , ori roşu , El , în Pace
Îl mângâie cu milã , nevrând discriminare ,
Vãzând întâi de toate , la dânsul Har , Credinţã ,
Smerenii absolute , Iertãri , Milostivire
Şi chiar vreo Empatie spre cel ce-n suferinţã
Îşi duce-acum trãirea cu drag înspre Iubire !
Iar Domnul de Visare mai plânge câteodatã
Zãrindu-ne durerea ce viaţa ne-o apasã !
Ne-alungã disperarea şi fapta necuratã ,
Doar pregãtind în Ceruri eterna noastrã Casã
Şi luându-ne în braţe , ne linişteşte-amarul
Cu marea Lui Blândeţe , scãpându-ne de chinuri ,
Zâmbind cu-nţelepciune şi-oprindu-ne calvarul
Din existenţa noastrã-ncãrcatã de declinuri !
Haideţi sã-L iubim şi noi , cum se cuvine ! Amin !
