Când bucurii te-aşteaptã-n traiul greu ,
Le vezi cu-un zâmbet larg , ca pe-o minune !
Îi mulţumeşti timid lui Dumnezeu
De-atâtea linişti mari şi lucruri bune ,
Râzând un pic şi tu , ca omul trist
Ce-ajunge-n Raiul Sfânt , aşa , deodatã ,
Uitând de sentimentul egoist
Cã-ţi risipeşti o viaţã demodatã !
Mici bucurii te fac un om mai bun ,
Încrezãtor în soartã şi iubire !
La chin , necaz , nevoi , tu eşti imun ,
Şi eşti dispus mereu la fericire ,
Dorind sã-mparţi cu toţi , tot ce primeşti ,
Ştiind cã bucuria e-o virtute ,
Pe care dacã-o dai pe cãi Cereşti ,
Aduci luminã-n fiinţe abãtute !
