Neliniştea e-o plagã! O ranã odioasã
Pe-un Suflet ce se-ncrede în Bunul Dumnezeu!
Ştiu cã-n atari condiţii, eu care am o casã
Si-s Credincios din fire, nu pot sã dau de greu!
Problema este alta! Nu pentru mine-am grijã!
Şi nu de mine însumi îmi pasã-n mod serios!
Dar sunt în lume oameni loviţi de glonţ sau schijã
Ce mor în mari rãzboaie, vãdit neglorios,
Iar alţii-n depãrtare le poartã doru-n milã,
Cu foame şi cu sete, lipsiţi de ajutor!
Coboarã-Å¢i Doamne Sfinte, deci, Vrerea Ta umilã,
Pe tot ce mai înseamnã neliniştile lor!
