Minunea petrecutã pe Muntele Tabor …
Minunea petrecutã pe Muntele Tabor ,
Ne-aratã iar Hristosu-ntr-a Sa Dumnezeire ,
Schimbând înfãţişarea de simplu muritor
Cu cea de Domn al Vieţii , visat de omenire ,
Prea Strãlucind feeric , ca Soarele-n amiazã ,
ÈŠntr-un veşmânt angelic , pe-un nor imaculat !
Din Ceruri se aude , preacoborând pe-o razã ,
Cuvântul Celui care din vremuri ne-a creat ,
Spunând : -Acesta-I Fiul pe care ÈŠl iubesc !
Pe-Acesta ascultaţi-L în tot şi-n toate cele ,
Cãci doar în El , cu Milã , Eu azi binevoiesc
Şi El vã va da Haruri şi Mântuiri de rele !
De-atunci şi pânã astãzi , Taboru-n Zi de-Odihnã
ÈŠmbracã iar Creştinii în irizãri de vis !
Oricine I se-nchinã Hristosului de Tihnã ,
Se va simţi ferice , precum în Paradis ,
Şi va dori şi dânsul , coliba de popas
Propusã-atunci de Petru , în marea-I reverie ,
Când mistuit de focul Iubirii puse-n glas ,
Dorit-a de-a rãmâne cu Domnul , pe vecie !
|
