E greu sã ai zâmbire , când gerul te apasã ,
Iar tu nu ai cãldurã , nici sã dezgheţi vreun nap !
E dificil şi râsul de-acum la tine-acasã ,
Când preţul la luminã îţi dã dureri de cap ,
Iar gazul se tot stinge , când lumea ţi-e mai dragã ,
Lãsându-te cu oala de supã pe-aragaz !
Când pensia-ţi ajunge doar pentru-un kil de bragã ,
N-ai cum sã fii ferice ! Sãtul , în niciun caz ,
Tu cãutând amarnic , refugiul în Credinţã ,
Rugând cu disperare un Domn Alinãtor
Nu sã-ţi mai creascã pensii , ci sã-ţi mai dea voinţã
Sã rabzi , zãu , toate-acestea şi anul viitor !
