O undã de iubire …
O undã de iubire-mi strãbate poezia ,
Iar eu , mai plâng oleacã , prin amintiri de soi !
Pãrinţii-mi vin în minte , uitând de agonia
Din viaţa ce frizeazã amarul de prin noi ,
Şi aducând cu Dânşii , un Suflu de nobleţe ,
Un Gând de-ÈŠnduioşare şi-un Dor nemãrginit !
Mi-e Mama îmbinare de Vis şi Frumuseţe ,
Iar Tata , un exemplu de Om Desãvârşit !
Pe lângã ei , prin preajmã , şi Fratele mai mare
ÈŠmi face-acum cu mâna ! Şi râde mai mereu !
Mã-mbie-a lor menire ! Mã-atrage o-ÈŠnchinare
Cãtre-acel Rai cuminte , şi Bunul Dumnezeu ,
Eu stând aici , o vreme , alãturi de o Fiinţã
Ce-mi e Soţie Sfântã , şi-ocrotitor de soi ,
Pânã ce Domnul Firii , amabil , cu-a Lui Ştiinţã ,
Ne va chema la Dânsul , cu Milã , pe-amândoi !
Ne ia cu Tine , Doamne , prin Viaţa de Apoi !
Amin !
|
