Cine n-a fost vreodatã ...
Cine n-a fost vreodatã-n avion , la decolare ,
Nu s-a simţit aproape de Bunul Dumnezeu !
Chiar dacã-n Suflet are pe Domnul , fiecare ,
Tot ar tânji o clipã la Raiul Sãu , mereu ,
Ştiind cã-acolo-n Slavã , e-un pic în siguranţã ,
Şi nu mai are fricã de rãu şi de nevoi !
ÈŠncrederea e totul ! Credinţa-i cutezanţã !
Dar parcã e distanţa prea mare între noi ,
Şi uneori , mai pierdem oleacã din candoare ,
Tot dând de chinuri ample şi clipe de necaz !
Ne-aducem iar aminte de Domnul , când ne doare
O pierdere umanã , sau , de la caz la caz ,
Când lumea-n disperare ne mai provoacã teamã ,
Mergând pe drumul Sorţii , cu pizmã şi dispreţ !
Atunci , mai luãm avionul , plãtind , de bunãseamã
Şi taxa portuarã şi-al zborului greu preţ ,
Vãzându-ne în aer , atât de vulnerabili ,
Dar tot mai disponibili de-a-L întâlni cumva
Pe Cel mai formidabil din cei ce-s susceptibili
De-a ne crea o lume cum n-am putut visa !
Zburãm în sus , amarnic ! Zburãm doar cãtre stele !
Nu ne uitãm în urmã ! Ci numai cãtre Cer !
Din minte ne fug spornic doar gândurile rele ,
Iar faptele urâte , în urma noastrã pier ,
Nemaigãsind puterea de-a admira , se pare ,
O trenã-n condensare , lãsatã dinapoi !
Trec ÈŠngerii pe-aproape ! Şi Sfinţilor le pare
Cã nava ni se-ndreaptã spre Lumea de Apoi ,
Fãcându-ne cu mâna în semn de Bunã Pace ,
Şi chiar rugând pe Maica sã-aline zborul blând !
Se vede jos , Pãmântu-n Luminile-i stângace
Din zorii unei zile ce-aşteaptã lin la rând ,
Un Soare , Vânt amabil , şi Nori cât sã cuprindã
O Omenire vastã , cu pulsu-i aşezat !
Noi mergem înainte , ca Dorul sã ne-aprindã
Speranţa revederii cu Cel ce ne-a creat !
|
