O ninsoare abundentã ,
Insistentã ,
S-a pornit sã cadã iar !
Zac maşinile-n zadar
Aşezate-n şir bizar ,
Pe sub huse îngheţate
Pe trotuar !
Dorm troiene adunate ,
Cauzate
De îngheţ ca pe la pol !
Şi-ntr-un vals de protocol ,
Adiind în pas domol ,
Vântul azi ridicã totul
De la sol !
Doar copiii sunt ferice ,
Cum se zice ,
Când mai vãd vreun fulg de nea !
Şi din zori la prima stea
Rãvãşesc zãpada grea
Şi se avântã cu ardoare
Peste ea !
Cetãţenii-şi varsã-amarul
Şi pe scuarul
De zãpadã-acoperit !
Iar pe-asfaltul râcâit
Se aude-acum cumplit
Zgomot aspru de şenile
În sfârşit !
Totu-i alb , sfinţind pãmântul ,
Iar cuvântul
Este astãzi de prisos !
Ceru-i chiar morocãnos
Cu vreun moş mai nãzuros
Ce-mbufnat îşi pune vesta
Cam pe dos !
În sfârşit , zãpada albã
Este-o salbã
Aşezatã pieziş
Peste vreun acoperiş
Şi-nvelind de-acum fãţiş
Omenirea îngheţatã
Pe furiş !
