Sunt om !
Sunt om ! Trãiesc în omenire !
Zâmbesc , îndur , mã resemnez !
Cumva , pe drum îmi ies din fire
Când vãd ce Viaţã mi-o semnez ,
Şi o trimit aşa cum este ,
Acolo Sus , la Dumnezeu !
Ce va urma , nu am de veste ,
Cãci Ea se schimbã mai mereu ,
Şi îmi "serveşte" bune , rele ,
Aşa cum îi e dat şi Ei !
Nu am mereu parcursuri grele
Dar vãd în jurul meu pe-acei
Ce luptã iar cu Datul Sorţii
Şi nepãsarea celor mulţi !
Sunt alţii care-n Ceasul Morţii
Se duc , cu stare sau desculţi ,
Lãsând în urma lor tristeţe ,
Ori amintiri de neuitat ! …
… Sunt om şi nu-s la tinereţe
Sã-aştept un Vis emancipat ,
Ci doar o clipã de Speranţã
Pentru acei sãrmani pierduţi
Ce , într-o zi , cu nonşalanţã ,
Vor merge-n Cer , umili şi muţi !
Viaţã lor ! Amin !
|
