Despre Vise şi Iubire ,
Pot vorbi de-acum , în veac !
Visele sunt Fericire ,
Iar Iubirea nu-i vreun fleac
Ignorat în scurta Viaţã ,
Şi uitat în inventar !
Când visez , mintea nu-ngheaţã
Precum apa din pahar ,
Nici nu fuge , dând uitãrii
Ce s-a petrecut cândva !
Mici Iubiri , la malul Mãrii ,
Orice om poate avea ,
Ȋnsã , când apare-n fine
Dragostea-ntr-un Suflet Lin ,
El , cuprins de mari suspine ,
Nu mai e un om hain ,
Ci , treptat , îşi domoleşte
Focul viu de la-nceput !
Ei , aşa şi eu , lumeşte ,
Am uitat de-al meu debut
Ȋntr-o nebunie-a Sorţii ,
Şi-n final , m-am potolit !
Mi-am deschis lacãtul Porţii
Cãtre Blândul Infinit ,
Şi-am trecut , cum se tot trece ,
Cãtre Idealul meu !
De la Traiul crud şi rece ,
Iatã-mã-s cu Dumnezeu
Pe un drum ce nu se vede ,
Dar se simte aşezat !
Mulţi nu vor de-acum a crede
Cât de mult m-am transformat ,
Şi mã-ndeamnã câteodatã
Sã trãiesc precum vor ei !
Eu , îmi duc Iubirea datã ,
Sus , în Rai , ca de-obicei !
|
