Pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu
la naşterea mea
i-a dat ochi
de-apus
şi ochi de rãsãrit
şi câteva izvoare
de lacrimi
şi-atâta dragoste
cã nu mai ştia mama
unde s-o mai punã
o ţine
pe rafturi
în pivniţele sufletului
şi scoate calupuri
şi mi le dãruieşte
învelite frumos
în câte un izvor de lacrimi
Pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu
la naşterea mea
i-a dat glas de tunet
şi glas de doinã
şi-atâta grijã
şi-atâta durere
cã nu mai ştia
unde sã le punã
le-a ascuns
sub lespezi
adânc
în pivniţele sufletului
şi le-a lãsat
acolo
pe vecie
Pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu
la naşterea mea
i-a dat câteva
-isme
sã le poarte brãţãri
la mâini
şi-un veac de singurãtate
ş-atâta belşug de amãgiri
cã le-a zidit mama
în cãmãrile vremii
pentru zilele cenuşii
pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu
la naşterea mea
i-a dat câţiva bãnuţi
sã-şi cumpere iluzii
şi nişte bilete
în rândul întâi
la spectacolul istoriei
(mama le-a strecurat
într-o carte
de interpretare a viselor)
şi seturi cu palme
de unicã folosinţã
din cele care aplaudã automat
Pe mama mea
a nãscut-o Dumnezeu
la naşterea mea
i-a dat rãbdare cât pentru nouã vieţi
şi un surâs
din acela pur-sânge
herculeean
dãrâmã toate relele firii
şi nefirii
din el face mama
şiraguri de mãrgele
şi mi le dãruieşte
cu sfialã