creaţia mea atârnã de frig primãvara
unsprezece bãrbaţi s-au întrupat în gând
sã-mi i-a locul
purificata dragoste ce o scriu din burduf logoreic
în oraşul oracol
unde un cal încordat
mai blând decât ecuaţiile mele
toarnã sfere pe ciuturi
aşa încât
aveam berechet ierburi agãţãtoare de munte
parcã trezeam foamea unei toamne aride
prin fumul pieziş al laşitãţii mele
pãmânturi deşarte descãrcând dureros