Te voi bea cu înghiţituri mici
din colţul tãu de inimã,
în care ţi-ai lãsat lacrima
ca semn al întoarcerii
de la noapte la zi.
Te regãsesc în pasãrea
rãmasã în gând
de ochiul ei mã pot agãţã
ca de o plasã de prins fluturi.
pentru a renaste.
Aştept sã-mi vorbeşti
despre soare
în inima curcubeului.
Cata caldura ai pus in versurile astea, duios poem. Ieri intorcandu-ma de la munca am vazut cel mai imens curcubeu pe care dumnezeu il legase intre mare si pamant ca semn al iubirii pentru noi.:)
