un poem tare frumos, bob de nisip pe plaja sufletului...uite cum l-am citit eu:
"rãtãcind balustrada norilor
deschizi uşa inimii
lãsând zãlog felul stângaci
de a fi şi de a privi stelele
care plâng sau aţipesc în cuib
vântul mã strigã
de dincolo de toamnã
nãscând pasi pe cerul iertãrii"(fara semne de punctuatie) felicitari Ovidiu
