Fata soarelui
risipeşte ploaia în paşi adânc mãsuraţi de stele,
în ochii sãi este marea
iar la marginea acesteia galaxiile
de pe care pleacã corãbiile
cu catarge sfâşiate
prin care soarele ajunge în inima
mateloţiilor plictisiţi sã aştepte întoarcerea
primãverii cu flori de tainã si aripi de gând