...am prins şi eu vreo doi punând la cale nişte nãstuşnicii, de mamã mamã... Apoi dãdui fuga la întâlnirea vertebrelor de gânduri şi încercai consistenţa cartilajelor trãirii...Una peste alta-mã declar mulţumitã! Şi cum aripi îmi rãmaserã vreo douã lipite de muntele rug pe care Prometeu arde karmã de iubire nemãsuratã, îmi smulg zborurile din uter şi le dezlãnţui ca nişte bice peste umbrele voastre! De-o mai rãmâne pe scenã vreunul sã înfãşoare neguri înseamnã cã n-a
