Suntem doi sori
la capãtul cerului,
tu îmi numeri cuvintele
odihnindu-le pe o razã
albastrã.
Eu dezbrac eticheta
sãrutului expirat
la culoarea închisã a norilor
în timp ce sar peste scara de lemn cu trepte arse
sã ajung la marginea zilei în care
mâinile noastre au unghile tocite de linişte.
