Se trage asupra poeţilor,
se trage din toate poziţiile,
cu nori şi petale;
inima lor â€" un imens teritoriu
acoperit de teamã â€" îi alungã
într-un colţ cu somnambule instincte
rãscolite de ierni...
Vin pãsãri cu viforul în cioc,
sã spargã în piept inima tânãrã;
la ceasul târziu, tipãresc serenada
topirii în gheţuri cu mistuire de vise,
noaptea îi cuprinde
sub stele, veghind
la liniştea colii de hârtie.
