Doamne,
zarea este gândul tãu albastru
înãlţat din iubire
o cupolã de bisericã rãstignitã
între patimile primãverii,
cu tine renaşc iarba, copacii, pãsãrile, iertarea
ne iubeşti cu toate culorile şi lacrimile
pe care noi le pierdem
ne aştepţi cuvintele uneori şterse,
alteori abia desluşite,
ne cuprinzi cu rãbdare
în toate slãbiciunile inimii noastre,
iartã-ne rãtãcirile
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Într-adevãr, o rugã sincerã,realizatã frumos.Este un vers care te prinde şi-i dã ghes fiorului,în conturarea poeziei! 9,1
