Cãsuţele şi-au lãsat pleoapele cu acoperişuri ude
S-au inchis toate ferestrele şi se aprind lumini plãpânde.
Mai urlã lupi acolo unde
Pãdurea tresare sub ramuri fremãtânde.
Cerul îşi plimbã norii înaintea rânjetului Lunii
Coboarã un întuneric greu peste umerii lumii.
Cãprioara-n codru-şi linge rana;
Tãcut, vânãtoru-şi urmãreşte prada.
E noaptea în care doar ochii se mai vãd sticlind
Iar vântul fioros a trecut prin uşi trântind.
-Aruncã, iubito, cheile toate
E-o noapte de pândã, vino aproape!
