Strãbãtând mlaştina.
Cei slabi vor avea nevoie de punţi solide, de repere verificate şi sigure, de experienţe anterioare- ale lor, sau, mai ales, ale altora- pentru a strãbate o mlaştina plinã de pericole şi mistere. Existã, însã, alţii, care nu vor avea nevoie de toate acestea, chiar dacã ştiu de existenţa lor, iar aventura lor, fie cã va fi încununatã de succes, fie cã va sfârşi tragic, va fi prodigioasã. Pentru aceştia din urmã doar drumul,cãutarea conteazã, iar nu un anume ţel. Ei vor simţii, fãrã îndoialã, limitele şi primejdiile propriilor alegeri dar nu limitele şi primejdiile sunt cele care te fac sã tresari, sã şovãi, sã te îndoieşti, dar, mereu şi mereu sã cauţi, sã încerci? Ei sunt cei care “ascultã de glasul absurdului capriciu care te face sã-ţi pãrãseşti lumea cu care eşti obişnuit’’ cum îi caracteriza Marcel Brion pe temerarii care se aventureazã pe cãrari neumblate.
