â€ţ-Aş vrea sã-mi vorbeşti despre zei şi despre noi.
-Ce legãturã au zeii cu povestea noastrã?
-Şi ei s-au luptat pentru o zeiţã acum mii de ani, cum mã lupt eu acum…â€
L-am provocat sã îmi spunã o poveste, ştiam cã nu îi place sã vorbeascã despre lucruri nemuritoare, însã mi-a zâmbit. Mi-a promis o legendã, mi-a promis dragoste, cu toate astea…a fost un rãzboi. Cel mai dureros rãzboi, cel al tãcerii. Puteam sã îi fac faţã, însã el nu. Deci am cedat pentru cã o zeiţã se supune zeului ei. Tu ce ai fãcut pentru zeul tãu?
Desigur cã totul este doar o poveste, nimic mai mult, însã orice poveste are o sãmânţã de adevãr, nu? Tu alegi dacã vrei sã fie o simplã poveste sau povestea ta. Dacã îţi doreşti zeul sau pur şi simplu vrei rãzboiul. Mie una nu mi-a plãcut niciodatã monotonia, însã nu mi-am dorit nici un rãzboi. S-a întâmplat sã ajungem şi aici. Pentru mine nu erau limite, iar el era prea limitat de împrejurimi. Dorea libertate fiind înlãnţuit de cãtre mine, eu doar libertate. Ne diferenţiau atât de multe şi tot atât de multe ne aduceau unul lângã altul. Gândeam de multe ori la fel, dar pe principii diferite, ne doream aceleaşi lucruri şi persoane dar în moduri total diferite. O zeiţã nu-şi împarte zeul, eu însã aş fi fãcut asta, poate chiar am fãcut-o. Iar zeul? Nu accepta acest lucru. Pentru el exista doar ea, restul era doar un harem mohorât unde se întorcea de atâtea ori de câte ori ne despãrţeam.
-De ce crezi tu cã şi-au dorit atât de mulţi sã o aibã pe Afrodia?
-Pentru frumuseţea ei, nu?
-Asta spun cãrţile, dar nu te-ai gândit cã este o altã poveste în spate? Ceva mai mult decât frumuseţe?
Mi-a zâmbit, nu putea înţelegea setea mea pentru poveste, cu atât mai mult imaginaţia mea exageratã din ochi. Revenind, zei şi zeiţe? Doar un mod de comporaţie pentru cei din jur. Mi-a plãcut sã mã joc, deseori fãceam şi eu parte din acel harem incomplet şi trist, dar nu mi-a displãcut. Uneori locul meu era acolo, alteori era alãturi de el. Mai pe scurt nu ştiam nici eu ce sunt pentru el, unde mã clasam şi ce anume fãceam cu adevãrat. Ştiu cã eram pentru el şi atât. El juca inimi şi suflete, la mine nu a putut. S-a oprit la mine şi nu a trecut mai departe. Simţea siguranţã şi o oarecare plãcere. Nu îşi dorea legãturi de persoane, nici jurãminte. El dorea momentul, îşi dorea zeiţa, îi dorea frumuseţea, corpul, pielea şi parfumul necunoscut ce i-a rãmas întipãrit.
Gaia l-a fãcut sã îşi doreascã nelinişte.Tot Gaia l-a fãcut sã vrea necunoscutul. Astfel el a devenit Uranus. Povestea lor nu se ştie în totalitate, însã ştim cã ei au format Universul. Gaia a fost teritoriu, a fost susţinãtor, a fost pãmânt, pe când Uranus a fos vis, a fost libertatea ei, a fost cer.
