Aştept momentul în care te voi putea îmbrãţişa din nou, iar în acel moment nu o sã îţi mai dau drumul niciodatã. Aştept cu nerãbdare momentul acela în care voi fi atât de fericitã sã te revãd încât nu va mai conta faptul cã am stat multã vreme departe unul de celãlalt, aşa cum stau cerul şi pãmântul. Vom ieşi triumfãtori în mulţime, fiind mândri cã am reuşit sã depãşim acest obstacol ce ne-a fãcut mai puternici, fãcând ca iubirea ce ne-o purtãm unul altuia sã înfloreascã, aşa cum înfloreşte floarea câmpului dupã ploaie. Ne vom sãruta lung, oprind timpul în loc, cãci nimic nu va mai conta în afarã de faptul cã în sfârşit suntem unul lângã celãlalt. Focul iubirii ce şade în sufletul nostru va deveni mai puternic, iar nimeni şi nimic nu îl va putea opri vreodatã şi nici nu am vrea, cãci focul acesta ce-i dulce a vindecat rãnile sângerii ale sufletelor noastre care, cu trecerea timpului, s-au împletit strâns, devenind unul singur pentru totdeauna.
