De orb am fost, am fost cu mine
Am strãbãtut deşertul tot
Cãci nu existã cine-a spune
Cã e mai mult şi eu nu pot.
De am fost surd, fãr` de a vrea
A fost sã fie doar tãcere
Cãci doar ce-i linişte, e-n taina cea
Pierdutã-n vântul cu putere.
De n-am avut miros la cele
Crezând cã simţul nu e bun
Am regãsit chiar fãrã vrere
Sã spun acum, doar rãmas bun,
La cele palide, haine
Pierdute în desiş de lut
La cele ce atunci când vine
El gândul bun, e doar tãcut.
Sunt trepte poate spre înalt
Sunt trepte ce ne fac mai buni
Sunt trepte spre un loc mai cald
Speranţa stã printre tãciuni.
El somnul amorţirii line
E amalgam de necuprins
Cãci ce e rãu, nu e din bine
Dar ea dorinţa-i foc aprins.
