Ce-am avut şi ce-am pierdut
...
Acest popor de laşi
1
...
S-a stins de mult neamul stãpân
Pe-aceste plaiuri legendare,
Şi-n locul lui, alt neam, pãgân
Se mişcã azi între hotare!
...
S-a stins de mult neamul deştept,
Ce-a dat lumii-a sa luminã,
Şi-n loc, moştenitor nedrept
E-un neam cu inima strãinã!
...
Poporu-acela a apus,
Stins de-a lumii rea nãvalã,
Azi, fãrã dragoste de ţarã
E alt popor, ce doarme dus!
...
Nu se ştie de ani buni,
Cã a rãmas mereu tãcut,
Cum a pierit necunoscut,
Ultimul dintre români!
...
Românii-adevãraţi sunt morţi,
Unul fãcea cât azi o sutã,
Dar neamul ce-a-nceput sã putã,
De mult i-a îngropat pe toţi!
...
Poporu-acesta laş
Ce stã pe vechea vatrã,
Cu inima de piatrã,
Nu poate fi urmaş
Al celui de-altãdatã!
...
2
Despre ce vorbim!
...
Vorbim de daci şi de romani,
De vremurile de-altã datã,
Când eram puţini, dar tari,
Ca şi cum ne-ar fi fost strãbuni?!
De-atunci sunt douã mii de ani,
Nu este-al nostru-acel trecut,
Acest popor fricos, tãcut,
Aceşti mutanţi cu ceafa latã,
Tembeli, cretini şi cocalari
Trãdãtori, escroci, şmenari
Ce-şi vând sufletul pe bani,
Pot fi orice, dar nu români!
...
Românii luptau desculţi,
Erau curajoşi şi buni,
Erau frumoşi, erau cinstiţi,
Îşi iubeau ţara, patrioţi,
Luptau pânã la moarte toţi
Sã şi apere pãmântul lor,
Dar turma asta de inculţi,
De lacomi şi de parveniţi,
De trãdãtori, ciudaţi şi hoţi,
Care spun cã-s un popor,
Pot fi orice, dar nu români!
....
3...
|
