Verdele privirii
...
Mã-nfioarã drumul lumii
Care duce nicãieri,
Pruncul strãns la sânul mumii
Plânge-a morţilor tãceri!
...
Sufletul e stors de vlagã,
Cerurile sunt închise
Lumea, omenirea-ntreagã
Intrã-n vremile prezise!
...
Totu-i sec, pustiu şi gol
Merg cu lumea nu-ştiu-cum,
Toate curg pe-acelaşi drum
Şi pot doar sã mã-nfior!
...
De mi-e teamã, da, mi-e teamã,
Cum aş putea a nu mã teme,
Nãscut de preabuna-mi mamã,
Prea târziu sau prea devreme?
...
Mã tem cumplit de întuneric
De-acel cumplit necunoscut,
De umbra-n care nevãzut
Pândeşte ochiul luciferic!
...
Mã ţine-n viaţã neputinţa,
Neputinţa-mpotrivirii,
Cã-mi pui în verdele privirii,
Nãdejdea, dragostea, credinţa!
...
Pe-acest drum tu eşti cu mine
Şi mã-ntreb fãrã-ncetare,
Eşti tu sau El, Razã-de-soare,
Eşti tu din El, sau El din tine?
|
