Visul
...
Pe cerul albastru, nori alburii
Plutesc deasupra ca o cupolã,
Raze de soare, flori pe cîmpii
Duc printre astre a lumii gondolã!
...
Calea de lapte printre stelele mii,
Pe bolta nopţii strãluce aprins,
Timpul adastã prin galaxii,
Cu fiece clipã, mai moale, mai stins!
...
Ce zgomot din lume se ridicã la cer
Şi linişte-ar fi aici pe pãmânt,
De n-ar mai fi omul, trecãtor efemer,
Sã strige la nori, la ploaie şi vânt!
...
Şi toate-ar fi iarãşi aşa cum au fost,
Când totul era de-abia la-nceput,
Iar omul pãrea cã-şi gãsise un rost,
Tânjind cãtre cerul din care-a cãzut!
...
Dar nu printre stele e-acel Paradis
În care-a fost liber şi a fost fericit,
Doar când toate acestea se vor fi sfârşit,
Afla-vom cã totul a fost doar un vis!
