Bãtrânul
...
-Ce-ai face tu, de te-ai mai naşte-odatã
Şi întreaga-ţi viaţã, ai lua de la-nceput,
Dacã ţi-ar da o şansã Cereasca judecatã,
Sã faci ce ţi-ai dorit, dar încã n-ai fãcut?
...
Şi ce-ai face tu cu ce-ai lãsat în spate,
Cu toate-acele vise ce nu s-au întrupat?
Ai lua-o de la capãt, ai merge mai departe,
Ce-ai face-n noua viaţã care ţi s-a dat?
...
Dacã te-ai mai naşte cu tot ce ştii acum,
Dar sã nici nu pierzi nimic din ce-ai trãit,
Ai pãşi din nou pe strãbãtutul drum,
Sau ţi-ai deschide altul, cu totul diferit?
...
M-a întrebat bãtrânul privindu-mã adânc.
L-am întâlnit odatã, pe-o veche cãrãruie,
Pãrea din altã lume, avea priviri de prunc,
Şi-o piele nefireascã, era gãlbui verzuie!
...
-Nu ştiu ce sã spun aş vrea sã mai gândesc,
Aceastã întrebare nu e deloc uşoarã,
Ce-aş face de m-aş naşte pentru a doua oarã?
Nici nu ştiu bãtrâne, dacã mi-o doresc!
...
Oricum murim în viaţã, puţin câte puţin,
Cu fiecare zi, cu fiecare ceas, cu fiecare clipã,
Mie-mi ajunge-o viaţã dac-o trãiesc din plin
Şi din ce-am primit sã nu fac vreo risipã!
...
-Dar tu, bãtrâne om, ce faci aici, departe,
Pari foarte bãtrân, parcã uitat de vreme,
-Eu sunt dintre aceia ce s-au întors din moarte
Şi duc povarã grea şi sufletul îmi geme!
...
Eu m-am nãscut odatã, în vremea de demult
Şi-am cãutat într-una izvorul tinereţii,
M-am tot rugat de cer sã-mi dea alt început,
Sau sã-mi arate taina morţii şi a vieţii!
...
Am fost un om normal, cu soaţã şi copii,
Dar n-aveam timp de ei, eram prea ocupat,
N-am împãrţit cu ei lacrimi sau bucurii,
Deşi cu ei în casã, parc-aş fi fost plecat!
...
Şi a venit o zi când nu i-am mai vãzut,
Am vãzut doar carul cu caii negri-n poartã,
Deodatã am simţit tot ce am pierdut
Şi m-am rugat la cer sã mã mai nasc odatã!
...
Cerul a ascultat ruga mea fierbinte,
M-am nãscut din nou şi iatã-mã bãtrân,
Şi n-am uitat nimic, mi-aduc totul aminte,
Dar acum zadarnic sunt un om mai bun!
...
Duc povara asta de-atât amar de vreme,
Umblu strãin de lume, impovãrat şi frânt,
Atât mai am acum, un suflet care geme,
Şi o potecã veche ce duce la mormânt!
...
Dar tu mi-ai rãspuns aşa cum se cuvine,
Trãieşte-ţi viaţa dupã cum ţi-e datã,
Simte bucuria nãscutã pentru tine,
Pe care fiecare clipã ce trece, ţi-o aratã!
|
