Zidul
...
Dincolo de noi, peste-aceastã lume,
Cu-ale ei metehne, cu-al ei grohotiş.
Dincolo de noi sunt îngeri fãrã nume,
Ce ne-aduc în viaţã luminã, pe furiş!
...
Dincolo de noi este vechiul vis
Ce-l aveam când ne priveam zâmbind,
Este doru-acela ce-a stat în noi închis,
Şi care ne-a chemat deodatã înflorind!
...
Dincolo de noi nu e lumea noastrã,
Este lumea asta în care ne-am nãscut,
Ce-a rupt destul din noi şi ne-a durut
De care ne despart florile-n fereastrã!
...
Dincolo de noi e lumea zgomotoasã,
Cu toate ale ei, ce nu ne mai privesc
O, iuibita mea, cât eşti de frumoasã
Când stelele-n priviri îţi strãlucesc!
...
Noi am ales sã ne dãm deoparte,
Sã ne facem o lume doar a noastrã,
Dincolo e-o lume de care ne desparte
Zidul fãcut din flori, pus la fereastrã!
