Incomparabilitate
...
Sã-ţi spun cã-mi placi, e prea puţin,
Cã-mi place ceva la tine
Un neadevãr ar fi,
Iar glasul meu n-ar diferi
De oricare-al lumii zgomot,
Când tu de fapt, ştii foarte bine
Cã la tine-mi place tot!
...
Am cãutat sã te compar
Cu ceva din astã lume,
Cu izvorul viu şi clar,
Cu-o floare albã de cais,
Şi sã m-ajute, sã mã-ndrume
N-am gãsit nimic anume,
Doar frumuseţea unui vis!
...
Priveam spre orizontul larg
Şi aveam visul de iubire,
Visul acela vechi şi drag
Şi-mi pãreai o-nchipuire,
De neatins, de necuprins,
De imensa mea dorinţã
Sau întreaga mea fiinţã,
Iar de dor şi mistuire
Eram cãzut, pãream învins!
...
Şi cu ce te-aş compara,
Pe tine, fãr-asemãnare,
Cu o apã, cu o floare,
Cu-o razã limpede de soare,
Când eşti însãşi viaţa mea?
...
Când azi îmi eşti simbiot,
Prins în inimã şi-n gând,
Om cu suflet bun şi blând,
La tine-mi place tot!
(soţiei mele, Sorina)
|
