Eu voi rãmâne-acelaşi
...
Oricât m-aş cãzni, nu pot fi modern
O dulce adiere din mine, nu mã lasã,
Nu plec nicãierea, sunt mereu acasã,
Dorm întotdeauna aşa cum îmi aştern!
...
Oricât m-aş cãzni, nu pot fi modern,
Probabil sunt rãmas cu un veac în urmã,
Pentru lumea de azi, versul meu e tern,
Deşi aud în faţã, talanga de la turmã!
...
Nu sunt din aceia priviţi de jur cu stimã,
Poezia mea romanticã-i caducã,
Din mine iese versul ca un izvor cu rimã
Sã-l şi înşir pe-o coalã, altfel, se usucã!
...
Eu voi rãmâne-acelaşi, aşa se şi cuvine,
Schimbã-se dar lumea, cã eu nu mã schimb,
Cât ştiu cã veşnicia lumilor divine,
Ca o coroanã poartã al poeziei nimb!
|
