Crâmpei de înnoptare
...
Se-ade un câine, liniştea o stricã,
Searã-n plinã varã, miros de ţigarã,
Luna se ridicã, palidã şi micã,
Tu eşti lângã mine şi e atât de bine,
Luna-n lumea noastrã intrã pe fereastrã,
Se-aud mult prea tare, glasuri guturale,
Noaptea lin coboarã duhnind a ţigarã,
Nu ştiu cum nu-i moare sufletu-n duhoare,
Încet se înnopteazã, aştept sã intre-ncasã
Ä‚la de fumeazã. Noaptea-ncet se lasã,
Stelele se-aprind, rând pe rând cuprind
Bolta-ntunecoasã.
Un vecin strãnutã, alt vecin tuşeşte,
Bietul câine latrã pânã rãguşeşte.
Te-am întrebat pe tine ce-are bietul câine,
Iar tu mi-ai rãspuns cã este stresat!
Voi rãmâne treaz, numai de necaz,
Pânã fumãtorul ţigara-şi terminã
Şi noaptea coboarã fãrã ţigarã
În linişte deplinã!
Şi intrã pe fereastrã aici în lumea noastrã,
A nopţii rãcoare, blândã, ca o boare.
Tu eşti lângã mine şi e atât de bine!
|
