Catrene din viaţã
...
Sã fii bun e uneori zadarnic
Cu omul care pare respectuos,
Dar e viclean, prefãcut, fãţarnic
Cã zâmbeşte-n faţã şi te-njurã-n dos!
...
Înţelepciunea e de la Dumnezeu,
Darul divin ce-n viaţa ta se naşte,
Sã iei aminte, atunci când dai de greu,
Cã prietenul, anevoie se cunoaşte!
...
Fereşte-te de-aceia cu vorbele mieroase,
Care orice-ai spune, ştiu sã-ţi cânte-n strunã
Cã-n timp ce-n gura lor cuvintele-s frumoase,
Pentru tine-n suflet, le fulgerã şi tunã!
...
Cu Dumnezeu în viaţã e bine sã vorbeşti,
Şi aşa spre Domnul sã te rogi mereu:
De prieteni Doamne, Tu sã mã fereşti,
Cã de duşmanii mei, mã pot feri şi eu!
...
Sã nu spui tututor gândurile-ţi toate,
Cã-n faţa lor oricum nu ai vreo valoare,
De-s pline de luminã gândurile tale,
Mulţi dintre aceia te vor urî de moarte!
...
Dacã-naintea lor te-arãţi cu ochii plânşi,
Sã nu crezi cumva cã te compãtimesc,
În faţa ta par trişti, dar între ei, ascunşi,
Sã vezi cum râd de tine şi se veselesc!
...
În viaţa ta prieteni, sã nu ai prea mulţi,
Cã te trag de limbã, sã afle cât mai multe
Doar un prilej aşteaptã apoi sã te insulte,
Nu-i bine sã vorbeşti, e bine sã asculţi!
...
De ţi se cere sfatul, sã fii sincer şi drept,
Dar de lumea lor, mai bine stai departe,
Când se vor dumiri cã eşti un om deştept,
Mulţi dintre aceia te vor urî de moarte!
|
