Cum aş putea sã fiu oameni iubitor?
...
Asearã-am ieşit amândoi în grãdinã
Pentru puţinã linişte şi aer curat,
Dar n-a fost sã fie, mare pãcat,
Pentru cã exact din curtea vecinã,
A izbucnit dintr-o datã, piţigãiatã,
Vocea vulgarã a vecinului, beat!
...
Nicio problemã, ne-am spus între noi,
Aşa fac destui atunci când sunt beţi,
Numai ei au dreptate şi-s certãreţi,
Noi ne-am privit şi am tãcut amândoi,
Oricum vecinul e cavernal şi vulgar
Şi limbajul lui ne-a bãgat în sperieţi!
...
Ne-am întors apoi în camera noastrã,
Sã stãm liniştiţi, sã nu mai ştim de vecini,
De ei şi lumea lor de mult suntem strãini,
Pânã la fereastra noastrã ţine lumea lor,
Cum aş putea sã fiu de oameni iubitor
Vãzând cât sunt de falşi, de rãi, de cabotini?
