Cã ãştia sunt pieze rele şi deja duhnesc a moarte,
...
Lumea este în schimbare. Vise şi speranţe pier,
Cum ai fost dintotdeauna în faţa lumii sã rãmâi,
Drumul lumii duce-n craniul cu dinţi negri de oţel,
Poate-ar plânge nenãscuţii, dar n-au viaţã şi n-au cui!
...
Tot ce-i drept deja se strâmbã iar susul devine jos,
Noaptea cade peste lume şi fiara-şi ascute colţii
Lumina lumii-ncet se stinge iar nãdejdea-i de prisos,
Troglodiţii toţi exultã cã se intrã-n bezna morţii!
...
Strãinã rãmâi tu de toate, te-nchide-n visele tale,
Nici umbrã de gând strãin în tine sã nu pãtrundã,
Nu te lãsa prinsã-n lumea ce te trage la schimbare,
Ce pare cã nimic nu cere dar vrea sufletul sã-ţi vândã!
...
Tu nu lua-n seamã filfizonii ce se-nchipuie artişti,
Ei sunt deja nou nãscuţii noii lumi în devenire,
Orbiţi de â€"a lor închipuire nici nu vãd cã tu exişti,
Bieţi actori de mucava ce nu-şi ies din nesimţire!
...
Te lovesc şi te înfruntã, cei din juru-ţi agresivi?
Cine-s ei pe lângã tine? Morţii vii ce nu ştiu încã,
Pitecantropii lumii noi, parveniţi şi posesivi,
Între ei şi lumea noastrã e-o prãpastie adâncã!
....
Nu te pune-n calea lor cã au suflete murdare,
Ä‚ştia-s ca nişte buboaie, puturoşi şi purulenţi,
Rezultatul monstruos al unei lumi în degradare
Ce naşte generaţii noi de imbecili şi indolenţi!
...
Întâmplãtor de-i întâlneşti, dã-te iute într-o parte,
Când fãrã sã vrei îi vezi, fereşte-ţi de la ei privirea,
Cã ãştia sunt pieze rele şi deja duhnesc a moarte,
Lumea este în schimbare, intrã-n beznã omenirea!
