Antitezã
...
Motto: â€Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni: cãci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celãlalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celãlalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona (Matei 6:24-34).
...
Nu existã libertate absolutã cu adevãrat.
Omul nãscut în lumea materialã este robul dependenţelor sale.
Liber este cel care nu mai are nevoie de nimic.
Câtã vreme este supus instinctelor primare, omul nu poate fi liber.
Omul trãitor în lume poate fi liber numai dacã se supune exclusiv conştiinţei sale.
Omul aflat în umbra conştiinţei nu mai poartã lanţurile falselor nevoi stimulate de cãtre cei care â€administreazã†lumea, omenirea în general.
Comerţul lumii şi implicit profitul, se bazeazã pe inocularea în indivizi a unor false nevoi. Stimularea instinctelor, a poftelor, a dorinţei de a poseda.
Într-o lume secularizatã, individul este mişcat de cãtre trei motivaţii cãrora i se supune necondiţionat: putere, avere, plãcere. Toate aceste trei motivaţii sunt stimulate şi justificate prin manipulare generalã, prin educaţia secularizatã în grãdiniţe, şcoli şi alte instituţii de â€dresajâ€, menite a pregãti individul sã fie controlabil prin stimuli şi condiţionãri de tip pavlovian.
Cei care se manifestã dirijaţi exclusiv de conştiinţã, sunt cu adevãrat liberi, atât cât se poate în lumea materialã.
Numai cã cei care â€administreazã†lumea nu vor o omenire formatã din indivizi al cãror unic stãpân este conştiinţa lor, de aceea indivizii sunt â€preluaţi†aproape imediat dupã naştere şi â€dresaţi†sã se supunã poftelor, instinctelor, în competiţie şi nu în armonie cu semenii lor. Astfel se formeazã o lume concurenţialã, dezechilibratã, în care fiecare este în competiţie, în luptã cu ceilalţi. Adevãrata evoluţie înseamnã nu progres tehnologic, ci eliberarea individului de sub sclavia instinctelor şi supunerea întregii sale manifestãri doar conştiinţei. Într-o lume a conştiinţei, omul trãieşte în armonie atât cu natura sa interioarã, cu cea exterioarã cât şi implicit, cu semenii sãi. Într-o lume a conştiinţei nu mai sunt inechitate, nedreptate, violenţã, minciunã, pentru cã motorul care le punea în mişcare-instinctul- este redus la satisfacerea nevoilor de bazã, lasândui-se doar rolul de â€unealtã†prin care omul se adapteazã lumii materiale în care s-a nãscut.
Omul supus instinctelor a fãcut din lume o junglã sãlbaticã în care existenţa este condiţionatã de instinct.
Stãpânul absolut al acestei lumi este instinctul. Câtã vreme individul se manifestã raţional sub stãpânirea instinctului, nu existã evoluţie. Trezirea conştiinţei în om este primul pas cãtre evoluţie. Iar cel care se manifestã exclusiv prin conştiinţa sa este cu adevãrat evoluat.â€Legile†conştiinţei nu sunt altele decât â€Cele zece porunci†pe care le ştim din Biblie.
Iisus a fost conştiinţa divinã coborâtã în lume, între oameni. â€Eu sunt cel ce sunt†spune Omul conştiinţã, conştient de el însuşi. Restul omenirii, incapabilã a se elibera din sclavia instinctelor, neevoulatã, a stins scânteia divinã ce venise sã trezeascã în fiecare conştiinţa, punând-o pe cruce. Conştiinţa fiecãruia nu este altceva decât un strop din conştiinţa absolutã, Dumnezeu.
...
Instincul se împotriveşte,
Conştiinţa rabdã.
Instinctul se rãzbunã,
Conştiinţa iartã.
Instinctul penetreazã,
Conştiinţa îmbrãţişeazã.
Instinctul ia,
Conştiinţa primeşte.
Instinctul pedepseşte,
Conştiinţa dojeneşte.
Instinctul invidiazã,
Conştiinţa se bucurã.
Instinctul se simte nedreptãţit,
Conştiinţa ştie cã aşa trebuie.
Instinctul se simte jignit,
Conştiinţa nu ia în seamã.
Instinctul dã,
Conştiinţa dãruieşte.
Instinctul pofteşte,
Conştiinţa nu are nevoie.
Instinctul ştie,
Conştiinţa cunoaşte.
Instinctul închide,
Conştiinţa deschide.
Instinctul pare,
Conştiinţa este.
Instinctul adoarme,
Conştiinţa trezeşte.
Instinctul vede,
Conştiinţa nu ia în seamã.
Insinctul face sex,
Conştiinţa face dragoste.
Instinctul acuzã,
Conştiinţa scuzã.
Nicio lege mundanã nu poate opri violenţa, aşa cum o fac â€legile†conştiinţei.
Personal, nu aş privi Decalogul ca pe nişte porunci, ci mai degrabã ca pe nişte principii ale existenţei omului în lumea materialã. Pentru cã în lumea imaterialã, conştiinţa este cea care â€mustrã†şi pedepseşte â€aprinzând cãrbuni†pe creştetul fiecãruia. Pentru cã
â€Nimeni nu poate sluji la doi stãpâni: cãci ori îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celãlalt, ori îi va fi devotat unuia şi-l va dispreţui pe celãlalt. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona†(Matei 6:24-34)
