Dor de români
...
Şi-atâta dor îmi este de români,
De-aceia printre care m-am nãscut,
Români obişnuiţi, oameni comuni,
Pe care de mult nu i-am mai vãzut!
...
Vãd astãzi nişte oameni ignoranţi,
Nepãsãtori de tot ce-nseamnã ţarã,
Privesc în jur şi cei ce mã-nconjoarã,
Deşi par români, sunt nişte mutanţi!
...
Unde-or mai fi românii-aceia buni,
Cu care îmi plãcea sã stau la un taifas,
Unde i-am pierdut, unde-or fi rãmas,
Cã-n România nu mai sunt români?
