Câţi oare peste ani?
...
Cu privirile pierdute-n depãrtare,
Atâtea mame aşteaptã în pridvor
Aşteptând uscându-se de dor,
Feciorii din rãzboiul în care-o lume moare!
...
Rãzboiul ãsta nu e rãzboiul lor
N-au dorit ei sã fie moarte şi oroare,
Ei sunt creştini şi nu vor rãzbunare,
Nu ei au vrut rãzboiul în care-atâţia mor!
...
Se va umple lumea de morţi şi de morminte
Cruci albe vor marca gropile cu eroi,
Câţi oare peste ani îşi vor aduce-aminte
...
De tinerii ce mor în sânge şi noroi,
De mame ce privesc mormintele lor sfinte
Şi de atâta plâns, au ochi uscaţi şi goi?
