Elegie de toamnã
...
Cântã un greier singuratic,
Chemând pe cineva pierdut,
Vreun trubadur rãmas tomnatic,
Din timpul verii ce-a trecut!
...
Biet menestrel de cântec trist,
În prag de toamnã rãtãcit,
Ce-şi poartã traiul de artist,
Într-o lume de granit!
...
E undeva ascuns prin iarbã,
Şi face doar ce ştie, cântã,
Poate-şi plânge soarta cruntã
De care nimeni nu-l întreabã!
...
E noapte, e noapte de mult
Şi greierul cântã fãrã-ncetare,
Un cântec ca o tristã chemare,
Cântã un greier ce s-a pierdut!
...
E toamnã, e noapte, rãcoare,
Şi greierul cântã neobosit
Un cântec ca o tristã chemare,
Într-o lume de granit!
|
