Tu nu poţi fi vreodatã cum au fost românii
...
Aş vrea sã-mi fie milã de tine, azi, popor,
O milã ca atunci când mã gãseam plecat,
Dar multe beteşuguri din firea ta mã dor,
Iar dragostea de tine, din mine a secat!
...
Eram cândva în stare sã ies cu pieptu-n faţã
Sã-ţi apãr demnitatea , hotarul şi fiinţa,
Dar somnul tãu de moarte a pus în mine gheaţã
Şi-n trupul meu puternic adus-ai neputinţa!
...
Eu nu pot sã am milã, chiar de-aş dori sã am,
Cãci tu trãdezi strãbunii şi nu mai ai ruşine,
Ai smuls din trupul ţãrii şi frunza de pe ram
Tu mi-ai trãdat nãdejdea şi nu mai cred în tine!
...
Tu ţi-ai vândut pânã şi gustul pâinii din cuptor,
Pãmântul pentru care ni s-au jertfit strãbunii,
Tu nu poţi fi vreodatã cum au fost românii,
Nici ţie nu-ţi e milã de tine, azi, popor!
