Naturã moartã autohtonã
...
Privesc în jur la ce se petrece
Cât zbucium în lumea ce trece,
Atâta viaţã ce rãmâne în urmã
Ce gloatã, ce spirit de turmã
Ce spirite mici!
...
Câtã hoţie, trãdare, prostie
Ni se serveşte pe farfurie,
Ni se aruncã vorbe deşarte,
Câtã minciunã şi câtã moarte
Bântuie-aici!
...
Noi stãm în case, cuprinşi de fricã,
Suntem ca mieii duşi la tãiere,
Ne mulţumim, cãci la tãcere,
Dacã nu curge, totuşi mai picã,
Din compromis!
...
S-a dus speranţa de libertate,
Acum sã scape cine mai poate,
Suntem ca-n staul, ca o cireadã,
Nu ieşim cu steaguri pe stradã,
E interzis!
