Mai sunt din varã zile rãtãcite,
...
Cad frunzele-ofilite de pe ram,
Biruite de un vânt rãvãşitor,
Când toamna bate îndrãzneţ la geam,
Cu stropi ca degetele mâinii unui nor!
...
E toamnã, anotimpul tristelor poeme,
Cu tânguiri de vânt şi lacrimi în burlane,
Cu luna ce rãsare mai devreme,
Plimbându-şi printre nori albele volane!
...
Mai sunt din varã zile rãtãcite,
Dar se aratã din ce în ce mai rar,
Ca foile nerupte dintr-un calendar
Ce-aşteaptã doar sã fie rãscitite!
