Începutul sfârşitului
...
Se-aude-un geamãt surd. E lumea muribundã,
Sau strigãtul de spaimã al viselor ce pier?
O, lume ce dispari, privindu-te-n oglindã,
Ai lãsat instinctul în lanţuri sã te prindã,
Pe creştetu-ţi pleşuv cãrbuni stau sã se-aprindã,
De când te-ai risipit prin timpu-ţi efemer!
...
O trâmbiţã se-aude dintr-un adânc de cer,
E sunet care-anunţã cã planu-i împlinit,
Sau strigãtul de spaimã al viselor ce pier?
Nu, lume, e semnalul cã omu-i prizonier,
Cã vine-Apocalipsa cu primul cavaler
Şi-acesta e semnalul cã timpul s-a sfârşit!
