Fiecare-şi duce, cum poate, crucea sa.
...
Molima ce ne pierde e semn divin, celest,
Poate n-am auzit-o dar a sunat deja
Trâmbiţa ce-anunţã cã a-nceput sfârşitul
Acestei lumi ce piere trãindu-şi asfinţitul,
Iar fiecare-şi duce, cum poate, crucea sa,
Plãtind cu viaţã viaţa, neprimind vreun rest!
...
Nouã ne-au spus sfinţii despre ce-o sã vinã,
Despre aceste vremuri ca cele de pe urmã,
Lumea se prãbuşeşte sub propria povarã,
Sunt puţini cei care au strâns în cer comoarã
Şi mai puţini cei care sunt la Hristos în turmã,
Prea mulţi au pãrãsit cãrarea spre luminã!
